7 C
Bucuresti
vineri, noiembrie 24, 2017
Îi vedem zilnic, fie ninsoare, fie caniculă, fie cea mai de temut furtună. Stau în colțurile străzilor, prăbușiți dramatic lângă ziduri sau cu capul aplecat și întind spre tine o palmă plină de bătături. Hainele lor sunt, de cele mai multe ori, murdare, ponosite și foarte groase, indiferent de anotimp. Vara nu poartă încălțăminte, iar iarna își vâră picioarele...
Stau singură la o masă de opt persoane și am în fața o ceașcă de cafea mare cât un castron de orez. Laptele îmi face rău, dar am cerut special, pentru că mă vreau puțin rebelă. Îmi dau jos paltonul gri, gros, cu o glugă mult prea mare, care îmi acoperă jumătate de față și mă așez. E frig...

Ne facem lumea.

Ceasul de 6:30 m-a găsit trează. După un mic leşin în sala de aerobic, corpul meu nu s-a putut calma întreaga noapte. Zvâcnea brusc şi urla de o durere care se intensifica după fiecare oră care trecea. Nu am mai alergat spre RATB, ca de obicei, ci am urcat liniştită în troleibuzul care a ajuns în stație după 15...

Elite și manele.

  Nu cred că vă dau vreo veste bombă spunându-vă că țara colcăie și urlă. Pancarte și strigăte răgușite, vântul de iarnă făcând valuri prin steag, geci groase și străzi pline cu ură. Nu îi aud de aici, dintre cei patru pereți, unde m-am închis să învăț pentru examene, dar vreau să o fac. Diseară, lângă ei. ✿ ✿ ✿ Am copilărit în umbra...
Ciau! :) Astăzi m-am trezit devreme ca să pot asista la o ceremonie de deschidere plictisitoare, din care nu am înţeles mai nimic. M-au scos din starea de contemplare profundă doar pocniturile de la tuburile de confetti şi m-am întrebat de ce nu am avut şi eu parte de o ploaie de steluţe roz şi galbene când am început primul...
Ciau! Este deja al patrulea articol pe care îl încep. Nu am știut despre ce să scriu multe zile și tot dădeam vina pe insipirație, încercând să scap cumva de scris. Nu am fugit niciodată de carnețelul meu cu idei, de foaia albă din word sau de cuvinte, dar presupun că mi-am pierdut muza puțin. S-a rătăcit undeva, pe acasă,...

Echilibru.

Astăzi am fost la un interviu și am dat-o în bară. Într-un birou mic dintr-o casă renovată, înconjurată de tineri cu laptopuri scumpe și șosete colorate, am simțit că mă prăbușesc. Nu am putut deschide gura, mintea mi s-a golit, iar corpul meu se bâțâia enervant pe scaun. Înainte. Înapoi. Ca bătăile de ceas puternice în ultima cameră din...
  E prea murdar în ultima vreme. Viermii colcăie obraznici de sus, la umbra deciziilor imature, și până jos, sub mustața cerșetorului prefăcut din colțul străzii. Am vrut să scriu despre mizeria în care ne afundăm fără control, dar asta ar accentua și mai mult pesimismul care pare să planeze asupra blogului. În locul mucegaiului, am decis să vorbesc despre...
Acum câteva zile nu aveam semnal la telefon într-un tren cu vagoane albastre. Ca de obicei, stăteam pe un scaun care nu îmi aparținea, pentru că în cele câteva dăți în care am călătorit cu trenul am avut ghinionul să nimeresc pe locul cel mai îndepărtat de geam. Ca un copil curios, ochii mei trebuiau să stea ațintiți pe...
Toată viața am depins de oameni. Nu știu dacă din frica de a înfrunta singură monstrul numit societate sau din comoditatea pe care o simt când mă ascund în umbra părinților și a prietenilor. Am fost mereu omul care prinde curaj când simte o altă persoană lângă el, care să-l susțină și să-i reamintească de calitățile și viziunile lui....

FOLLOW ME

135FaniÎmi place
316CititoriConectați-vă