7 C
Bucuresti
luni, februarie 19, 2018

Domnul Constantin.

“E mai greu când te uiți la greu. Trebuie să vezi floarea de deasupra.”   Domnul Constantin vede doar umbrele trecătorilor grăbiți, care nu se opresc pentru a-i asculta povestea, ci doar trec repede pe lângă el, uneori chiar neobservându-i prezența atât de evidentă. În ciuda acestei ignoranțe, domnul Constantin își scoate în fiecare seară naiul din husă și cântă pe...
Acum câteva zile nu aveam semnal la telefon într-un tren cu vagoane albastre. Ca de obicei, stăteam pe un scaun care nu îmi aparținea, pentru că în cele câteva dăți în care am călătorit cu trenul am avut ghinionul să nimeresc pe locul cel mai îndepărtat de geam. Ca un copil curios, ochii mei trebuiau să stea ațintiți pe...
Ceau! Zilele astea îmi este foarte dor de acasă, aşa că îi sun pe ai mei mai mereu. Îi obosesc, nu le spun nimic interesant, ci doar îi ţin în telefon ca să îi aud. Chiar şi când se enervează mă simt bine. Mă simt mai  aproape de casă cu fiecare decibel. Dintr-un oarecare motiv, m-am tot gândit la casa mea roz...
Ciau! 🙂   Nu ştiu de voi, dar eu nu am copilărit într-o familie tocmai religioasă. Nu am acea mamă super religioasă, care se îmbracă frumos duminica şi dă fuga la biserică, unde se roagă tuturor picturilor de pe pereţi pentru sănătatea noastră. Nici acel tată, care se duce şi stă în noaptea de Paşti treaz, pentru a se ruga cu...
Zilele trecute aveam căștile în urechi și o eșarfă cu flori roșii legată în jurul gâtului. Cu muzica dată la un volum modest, pentru că nu-mi place să-i deranjez pe ceilalți, am simțit o atingere străină pe piciorul stâng. Mi-am întors privirea ca să zăresc doi ochi pierduți și o gură fără dinți. Mâna lui mică și murdară își...
Mi-am găsit caietele ascunse într-un colț în sufragerie. Deși le-a strâns din dulăpiorul unde mi le-am aruncat toată copilăria și adolescența, mama nu a putut să le arunce, așa că le-a legat cu ață gri și le-a pus lângă mobilă. Le-am desfăcut cu grijă și am prins între degete un caiet mic, cu un fluture desenat cu pixul pe...

Preferinţe personale.

Ciau! Ieri am mers 2 ore cu tramvaiul şi în timp ce mă rugam ca soarele să nu vină să-mi terorizeze geamul, am observat oamenii care urcau. Cu feţe lungi, cămăşi descheiate şi genţi cărămizii, roase de timp, bărbaţii se sprijineau de barele tramvaiului iar femeile priveau încruntate în jur. I-am oferit unui bătrân locul meu de pe scaun, dar mi-a zâmbit...

Uciși pentru profesie

Ciau! Este deja al patrulea articol pe care îl încep. Nu am știut despre ce să scriu multe zile și tot dădeam vina pe insipirație, încercând să scap cumva de scris. Nu am fugit niciodată de carnețelul meu cu idei, de foaia albă din word sau de cuvinte, dar presupun că mi-am pierdut muza puțin. S-a rătăcit undeva, pe acasă,...

Dar tu cine ești?

Ciau! Vi s-a întâmplat vreodată să faceți cunoștință de 3 ori cu aceiași oameni, dar să nu își amintească nimeni că v-a cunoscut? ✿ ✿ ✿ Nu m-am remarcat niciodată cu nimic. Nu am un nume de familie unic, care să rămână în mintea tuturor și după care să fiu recunoscută, nici un stil special, care să le amintească oamenilor de mine. În liceu nu...

Pe ei cine îi formează?

Eram genul de copil care abia aștepta să meargă la școală și să cânte ,,Pe vaporul clasei I”, melodie pe care o învățase deja din grădiniță. Zburdam în curtea școlii, cu ștrampi groși albi, cu șorțuleț albastru și două funde în moțul capului. Cu un buchet de flori mai mare decât mine mi-am întâmpinat învățătoarea, o femeie înaltă cu...

FOLLOW ME

139FaniÎmi place
355CititoriConectați-vă