28.5 C
Bucuresti
Thursday, July 19, 2018

Ce contează, de fapt?

Cu un pahar de vin roșu ținut cu ambele mâini, pentru că îmi era teamă să nu-l scap, priveam tablouri și încercam să par mai deșteaptă decât eram. Știți momentul ăla când te trezești printre oameni culți și citiți și tu răsfoiești doar cărți de Dostoievski și puțin de Barnes (foarte puțin, adică o carte), dar totuși ești acolo...

Pe ei cine îi formează?

Eram genul de copil care abia aștepta să meargă la școală și să cânte ,,Pe vaporul clasei I”, melodie pe care o învățase deja din grădiniță. Zburdam în curtea școlii, cu ștrampi groși albi, cu șorțuleț albastru și două funde în moțul capului. Cu un buchet de flori mai mare decât mine mi-am întâmpinat învățătoarea, o femeie înaltă cu...

Între patru pereți

Un tip în prosop dungat se plimbă de-a lungul coridorului și ține un tub cu șampon în mâna dreaptă. Merge apăsat, iar șlapii închiși la culoare îi alunecă zgomotos pe podea. Freza i s-a stricat la finalul zilei, așa că șuvițele îi sunt răvășite. Îl privesc cum se apropie de baie de pe pervazul de la capătul holului, îmbrăcată...

Oradea 007

Era cald și aveam bluză roz. Tare mândră de cum reușisem să ies nepieptănată și să nu pară că mi-am electrocutat părul, am trecut prin curtea cetății, am traversat podul, am privit puțin în dreapta cum eram deasupra oamenilor, iar apoi am tot mers înainte până am traversat strada și m-am oprit în fața unei treceri de pietoni. Era...

Sub același cer

Pentru că stomacul mi-a tot făcut probleme în ultimele zile și pentru că depresia îmi macină gândurile, m-am cufundat iar în citit și învățat limbi asiatice de una singură. E tratamentul pe care mi-l administram și în liceu când adolescența mă facea să râd și să plâng în mod constant. Cu dureri insuportabile priveam ieri una dintre emisiunile mele...

Să oferim voci

În ultima perioadă m-am tot întrebat dacă mă aflu pe drumul cel bun. Nu că ar fi ceva nou pentru mine, întrucât toată viața par să mă învârt într-un cerc enervant, în care îmi tot schimb și anulez țelurile, dar de data asta confuzia s-a contopit cu furia. De ce nu am dat la facultatea la care visam de...
Prima dată când mi-am dat seama că ar trebui să îmi pese de cum arăt a fost la final de generală, când adolescența m-a lovit din plin și deja se făcea o oarecare selecție naturală între oamenii de vârsta mea. Niciodată până atunci nu mi-a păsat de mărimea blugilor, nici acum nu știu cât purtam, mâncam orice îmi plăcea...

Împărat în mizerie

  E prea murdar în ultima vreme. Viermii colcăie obraznici de sus, la umbra deciziilor imature, și până jos, sub mustața cerșetorului prefăcut din colțul străzii. Am vrut să scriu despre mizeria în care ne afundăm fără control, dar asta ar accentua și mai mult pesimismul care pare să planeze asupra blogului. În locul mucegaiului, am decis să vorbesc despre...

Echilibru.

Astăzi am fost la un interviu și am dat-o în bară. Într-un birou mic dintr-o casă renovată, înconjurată de tineri cu laptopuri scumpe și șosete colorate, am simțit că mă prăbușesc. Nu am putut deschide gura, mintea mi s-a golit, iar corpul meu se bâțâia enervant pe scaun. Înainte. Înapoi. Ca bătăile de ceas puternice în ultima cameră din...

Domnul Constantin.

“E mai greu când te uiți la greu. Trebuie să vezi floarea de deasupra.”   Domnul Constantin vede doar umbrele trecătorilor grăbiți, care nu se opresc pentru a-i asculta povestea, ci doar trec repede pe lângă el, uneori chiar neobservându-i prezența atât de evidentă. În ciuda acestei ignoranțe, domnul Constantin își scoate în fiecare seară naiul din husă și cântă pe...