Ceasul de 6:30 m-a găsit trează. După un mic leşin în sala de aerobic, corpul meu nu s-a putut calma întreaga noapte. Zvâcnea brusc şi urla de o durere care se intensifica după fiecare oră care trecea. Nu am mai alergat spre RATB, ca de obicei, ci am urcat liniştită în troleibuzul care a ajuns în stație după 15 minute. Nu prind niciodată un scaun liber, iar dacă, printr-o minune extrem de rară, se înalță în fața mea un loc, sunt detronată de bătrâni încruntați, care-şi cară bagajul gol pe roți.

Stăteam în picioare şi aşteptam să mă sune bunica, dupã ce avea să se întoarcă de la pâine. În spatele meu, cu două capete mai înalt şi îmbrăcat în geacă de fâş gri, un bătrân cu fes negru începe să urle la un tânăr de lângă el.

,,De ce te împingi? Nu ți-e ruşine? Ce te uiți la mine? Nu te mai strâmba!”

Tânărul se dezechilibrase din cauza curbelor luate de şofer, iar asta i-a adus jigniri şi odată cu ele blesteme asupra generației tinere. Cum să se dezechilibreze în troleibuz generația tânără? Doamne fereşte!

Câteva minute mai târziu, din stânga mea se aude o voce iritată.

,,Dar ți-ai închiriat autobuzul? De ce nu te dai mai încolo?”

,,Nu am unde să mă dau…”

,,Nu ai, că ți-ai luat RATB. Au intrat dracii în tine! EU merg la spital!”

Doamna cu ochii albaştri avea în jur de 60 de ani, iar tânărul care-şi închiriase RATB nu mai mult de 25. Fără să întrebe dacă doreşte să meargă în picioare tot drumul, o doamnă ,,eroină” cu părul blond şi palton roz o ridică forțat pe o tânără de pe scaun.

,,Ia dă-te la o parte! Hai, ridică-te odată! Las-o pe doamna să stea jos!”

În timp ce o trăgea pe fata confuză de pe scaun, doamna cu albastru în privire se aşază bombănind.

,,Au draci în ei! Toți au! Nu au educație! EU ma duc la spital. EU, care am o experiență în spate…ei, ei încearcă să comenteze la mine. Draci! Asta au!”

În acel moment, stând în picioare în fața ei, cu capul vâjâindu-mi şi cu mesaje pe telefon care mă îndemnau să-mi fac analizele, mă întrebam dacă bătrâna e conştientă că spitalele nu sunt doar pentru oameni în vârstă.

Privind pe geam, cu profilul bătrânei bombănind în cadru, am derulat tot ce am văzut şi trăit în 21 de ani.

Respir într-o lume coruptă, de la marii conducatori şi până la coana Floarea din capul satului, care se duce cu găina la medicul de familie. O lume în care cei mici sunt educați în grădinițe şi şcoli în funcție de etnie şi de banii părinților. Favoritismele tronează în astfel de instituții, unde se presupune că te formezi. Aici, printre mita pentru note şi linguşeală, se prelucrează norocul.

Păşesc într-o lume unde oamenii nu îşi cunosc drepturile si obligațiile. Unde reprezentanții poliției îşi permit să oblige prostituatele sa facă măgării cu ei, numai să le scape de o amendă. Şi nu, nu ai dreptul să abuzezi o persoană doar pentru că-şi vinde corpul. E o lume în care studenții îşi cumpără examenele şi se miră apoi că sunt acuzați de malpraxis.

Trăiesc într-o lume dominată de bani. Unde poți fura un râu pentru a construi cartiere de lux, unde doar plicul cu bancnote îți atestă umanitatea. Unde urlăm pentru dreptate, dar ne vrem superiori altora, unde mergem la biserică, dar înjurăm ca la uşa cortului, unde vrem respect și loc în autobuz, dar nu oferim decât jigniri și mustrări.

Nu cred în schimbare prin dorință, ci prin voință. Prezentul pe care-l trăim nu a picat din cer. E doar un rezultat. Poate o consecință. Şi nu, nu e rezultatul unui sistem stricat, ci al unor oameni stricați. Al nostru. Noi nu îi educăm pe cei mici corect, noi nu ştim ce votăm, atunci când ne decidem să o facem, noi mergem cu bănuți și ciocolată, ca să avem parte de un tratament diferit, noi vom deveni bătrâni dornici de a insulta noua generație.

Avem nevoie de un vinovat, nu?

1 COMMENT

  1. Din păcate, România a ajuns ca o rablă căreia îi tot cad piese de vreo 28 de ani încoace… Bine, nu ca nu i-ar fi căzut și înainte de 22 decembire 89… Dar,
    părerea mea e ca totul pornește din școală sau chiar de la grădiniță… trebuie dezradacinata ideea de furt, hotie, descurcareala, invarteala, orientare, mis-mas, sau cum vrei sa i mai zici… adanc infipte in structura acestui popor. 
    Ideea de furt încolțește prima dată în mintea copilului la școală când, înainte de lucrarea de control, profesorul îți interzice accesul la cărți, caiete sau alte surse de informații. Atunci ești speriat și foarte tentat sa ascunzi un caiet sub bancă, orice te ar putea ajuta, o hârtiuță scrisă, o formulă scrisa ușor ilizibil pe bancă.
    Se numește furt.
    Trebuie dezradacinata această practică, găsit metode eficiente de a testa elevii cu acces la toate sursele de informații. Open book exam. Atât. Numai în cazuri speciale, examen fără acces la informații. Se poate, am văzut cu ochii mei.
    Ideea de furt a fost de fapt inoculata copiilor la grădiniță când li se recita “Cățeluș cu părul creț fură rață din coteț ” sau când li se cântă “vulpe tu mi-ai furat gasca, ad-o înapoi”. cum e posibil ca nimeni dar absolut nicio minte luminată din România sa nu-si dea seama de cat de mult rău pot face niște chestii aparent inofensive?? sa mai amintesc și faptul ca profesorii NU AR TREBUI LĂSAȚI să dea meditații contra cost deloc? Vă las pe voi să ghiciți de ce…. Sunt multe de spus dar pe cine ar interesa?

Comments are closed.