LATEST ARTICLES

Ce nu înțelegem…

  N-am mai scris nimic de trei luni. Starea în care mă afund nu mi-a dat voie să scot nimic din mine. Nu m-a lăsat să pun nimic pe alb, să împărtășesc prin scris cum o făceam înainte. Ca să fiu transparentă, nu simt că fac cinste scrisului, dar voi încerca să pun aici o frustreare pe care am trăit-o...
,,Te simt aproape de mine. Ești sinceră și mă cauți. Te cauți pe tine.”   Ciorapii în dungi cumpărați de la raionul pentru bărbați mă strâng puțin aproape de genunchi, dar fularul pufos îmi acoperă jumătate din față, așa că disconfortul nu este chiar atât de mare. Îngrămădită în geaca groasă, ascult o melodie despre destinații potrivite în viață și aștept...
Stau singură la o masă de opt persoane și am în fața o ceașcă de cafea mare cât un castron de orez. Laptele îmi face rău, dar am cerut special, pentru că mă vreau puțin rebelă. Îmi dau jos paltonul gri, gros, cu o glugă mult prea mare, care îmi acoperă jumătate de față și mă așez. E frig...

Ce contează, de fapt?

Cu un pahar de vin roșu ținut cu ambele mâini, pentru că îmi era teamă să nu-l scap, priveam tablouri și încercam să par mai deșteaptă decât eram. Știți momentul ăla când te trezești printre oameni culți și citiți și tu răsfoiești doar cărți de Dostoievski și puțin de Barnes (foarte puțin, adică o carte), dar totuși ești acolo...

Pe ei cine îi formează?

Eram genul de copil care abia aștepta să meargă la școală și să cânte ,,Pe vaporul clasei I”, melodie pe care o învățase deja din grădiniță. Zburdam în curtea școlii, cu ștrampi groși albi, cu șorțuleț albastru și două funde în moțul capului. Cu un buchet de flori mai mare decât mine mi-am întâmpinat învățătoarea, o femeie înaltă cu...